
17.6.12
Singuri Împreună / Codruța Cernea

22.5.12
rupTrup / Bogdan Rata & Mihai Zgondoiu
Acest eveniment a fost selectat în Noaptea Alba a Galeriilor NAG#6
"Spaţiu al alienării ori al eliberării de sine, trupul devine pentru doi dintre cei mai importanţi tineri artişti vizuali de la noi, Bogdan Raţa şi Mihai Zgondoiu, loc de cercetare, alchimie a unor timpuri postmoderne şi cunoaştere egotică. În fond, ni se propune o operă deschisă privirii în Interior, acolo unde e şi întunericul, şi abisul, şi germenele de lumină. Dincolo de execuţia stilistică sigură şi care asimilează canonul şi anticanonul, rămâne bucuria de a descoperi în corpusculul unei forme unda Creaţiei şi metafizica unei priviri în care se plimbă, văzută ori nevăzută de nimeni, Particula lui Dumnezeu!"
„Bogdan Raţa and Mihai Zgondoiu are not just two young artists but two young men for which the body is an extremely plentifull universe. And, like any other universe, it seems infinite and full of surprises, temptations, mysteries, joys, anguishes, metamorphoses. And they are not satisfied with just exploring it...at an epidermic level, meaning they dont remain just men but they fathom it with the instruments of visual art. They..tear it and they travel inside it. A part from what they discovered can be seen. And can be explored beyond!”Robert Șerban,
11.5.12
2x20 / Mirela Traistaru
foto expo
"Nu facem altceva decât să observam. Se schimbă generaţii şi se schimbă stiluri de viaţă. Jocurile copilăriei de asemenea. Si spaţiul de desfasurare e altul.
Deşi sunt la fel de frumoşi, copiii se dezvoltă altfel. Dacă în anii 80 de abia îndrăzneam să visăm la o bicicletă şi aceea cumpărată pe monezile de 5 lei adunate în sticlele de lapte, astazi e o prezenţă nelipsită în câmpul de joacă.
Biciclete, role, trotinete, skateboard-uri, raportul e de 1 la 1. Se poate ca un copil să aibă cu el în aceeaşi zi şi role şi bicicletă. Raportul copilăriei mele era cam de o bicicletă la 10 copii şi ne dădeam cu ea pe rând. Acum sunt adevărate maratoane pe aleile parcului... Gata cu “ţară-ţară vrem ostaşi”,”prinţesa cu paşi furaţi”, magazinele din nimic, celebrul “elastic”, colecţiile de “hârtie de gumă” sau câte şi mai câte... Gata cu “Mihaela ” şi “Oblio”, trăiască Hanna Montana şi Selena Gomez! S-a pierdut ceva din libertatea jocului din spatele blocului, atunci când aveam cheia legată la gât (ni se spunea “generaţia cu cheia la gât”). Totul se petrece acum sub privirile atente ale părintilor care intervin în orice dispută apare intre cei mici.
În acest fel, ierarhiile in jocul lor nu mai au valoarea de alta dată. Copiii de azi se ştiu supravegheaţi permanent şi apelează la parinţi pentru orice nemulţumire... Se dezvoltă diferit. Sunt copiii generaţiei noastre, cei mai frumoşi si mai surprinzători copii de pe planeta. Te uimesc cu francheţea şi ascuţimea minţii lor. Se spune ca ei acumuleaza într-o singura zi atâta informaţie cât un om din renaştere într-un an întreg.
Cu toate că au tone de jucarii, filme, mall-uri şi mofturi, sunt inventivi şi creativi. Sunt curioşi şi obraznici atât cât le şade bine copiilor să fie obraznici. Adică numai atât cât să te facă să zâmbesti. Sunt veseli şi iubitori.
Dacă e să mă gândesc la jocurile copilariei mamei mele sau ale bunicilor... atunci când o minge de cârpă era suficientă pentru cel mai spectaculos meci de fotbal, constat că există o schimbare. Nu ştiu dacă pot să o numesc evoluţie sau numai schimbare, aşa că mă declar doar un observator. Ca şi observator am realizat seria de desene “Prietenii fetiţei mele”. E o serie deschisă. De abia am început să povestesc..."
2.4.12
ECUAȚIA VITEZEI DE REACȚIE* / Simona Dobrescu

11.3.12
OPEN ME / Miruna Moraru

Un altfel de post al privirii şi al eliberării de tensiunile de zi cu zi ne propune personala de sculptură semnată de Miruna Moraru. Întoarcerea la inocenţă, la discursul vizual care pariază pe estetica frumosului ca loc al devenirii interioare sunt elementele unei viziuni cu care empatizezi numai dacă eşti pe acelaşi nivel de frevenţă, de rezonanţă spirituală. Într-o lume care pariază pe serialitatea mare şi chiar planetară a obiectelor şi a consumului, în care feminitatea este tot mai încorsetată de şabloane, Miruna Moraru imaginează un univers profund şi delicat al intimităţii. O intimitate proteică, liniştitoare şi creatoare, în care poţi ajunge spre vis şi spre călătoria în centrul propriei personalităţi. O inimă cât un glob pământesc, steluţe ca din turtă de zahăr, ursuleţi şi fetiţe care gravitează peste un univers de fluturi şi forme subtile. Toate gândite şi create ca o nevoie de a dărui şi de a face din dar o permanentă reîntoarcere către un timp al trăirii ingenue.
OPEN ME este o invitaţie către revelaţie şi visare cu ochii deschişi.
OPEN ME este şi o fină ironie adusă artei care a devenit tot mai mult marketing, instalaţie şi concept. E un fel de a spune că viaţa ni se deschide şi mai mult cu energiile ei pozitive şi înălţătoare dacă ştii să îţi laşi mintea deschisă şi meştegul deschis pentru inimă şi SUFLET!
Expoziţia Mirunei Moraru este un semn că anul 2012, tot mai des trâmbiţat ca fiind al sfârşitului, este unul al renaşterii.
Dincolo de execuţia stilistică ireproşabilă, de nuanţele morfologice ale formelor şi personajelor ce au puterea să creeze mitologie şi stare, remarcăm dicţiunea interioară a unei artiste care pariază pe puterea de seducţie a unui nou crez figurativ şi nostalgic. Dan Mircea Cipariu